Anne Frank, Jurnal, 7 martie 1944:
Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Ich danke Dir für all das Gute und Liebe und Schöne [Îţi mulţumesc pentru tot ce-i bun, drăguţ şi frumos], jubilez în sinea mea. Atunci mă gândesc la „ce-i bun“ în clandestinitate, la sănătatea mea și la întreaga mea fiinţă, la ce are „drăguţ“ Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi încă nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, și la „ce-i frumos“, asta însemnând lumea, natura și frumuseţea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună.
Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumuseţea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferenţa dintre mama și mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gândește-te la toate nenorocirile din lume și fii fericită că nu treci tu prin ele.“
Sfatul meu este: „Ieși afară, mergi pe câmp, în natură și soare. Ieși afară și încearcă să regăsești fericirea în tine. Gândește-te la tot ce-i frumos în tine și în jurul tău și fii fericită!“
După părerea mea, ce spune mama nu stă-n picioare, căci ce poţi face atunci când treci chiar tu prin nenorociri? Ești pierdut.
Eu cred că, dimpotrivă, în orice necaz este și o urmă de frumos. Dacă ai ochi pentru ea, descoperi din ce în ce mai multă bucurie și-ţi regăsești echilibrul. Iar cine-i fericit îi va face și pe alţii fericiţi.
Cine are curaj și încredere nu se va lăsa pradă nenorocirii.
