Lucian Blaga despre zei și oameni, Pietre pentru templul meu, 1919:
Nu ești mândru când te gândești că zeii, obișnuiți cu lumina și veșnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, nu ar putea suporta greul acestei vieți, în vreme ce tu învingi și năzuiești spre culmi?…
Adaugă acestui memento o călătorie în sfera frumosului, cu Brâncuși, sau una renascentistică, alături de Maestrul Leonardo din Florența.
