„Dintru-ntâi și-ntâi, era numai apă și întuneric”, spune o legendă despre primul răsărit de soare, poveste ce se regăsește în volumul „Datinile și credințele poporului român”, semnat de Elena Niculiță-Voronca. Pe apa cea dintâi pluteau un fluture și un vierme. Fluturele și-a lepădat aripile și s-a făcut om, Dumnezeu, „așa de frumos”. Din vierme a ieșit o „dihanie cu coarne și coadă”, Necuratul.
Acesta a zis: „Doamne, toate ar fi bune, numai cât nu se vede!”. Dumnezeu i-a răspuns: „Lasă c-om face noi să se vadă”.
A început atunci Dumnezeu să facă pregătirea pentru lumină ca să nu se mai lovească oamenii „de mărăcine, de ciote”.
Oamenii au început și ei să se plângă: „Doamne, tari ni e greu, că e întuneric, nu s-ar putea să vedem?” Dumnezeu le-a zis: „Ba se poate, dară eu anume am voit, ca să știți voi ce-i întunericul și lumina și să povestiți și la copiii voștri, căci vor fi unii orbi, alții proști”.
I-a trimis apoi pe toți să se culce, pentru întâia oară, căci până atunci n-au fost dormit”. După ce oamenii au adormit, Dumnezeu s-a apucat să facă soarele. Legenda spune:
A scăpărat o dată cu cremea în piatra cea scumpă, dar n-a putut face, a ieșit o sabie. A scăpărat a doua oară și s-a făcut o grămăjoară, ca o jemnă mică, rotundă. Dumnezeu a suflat duh sfânt și s-a făcut soarele mare și luminos, mai mare decât pământul nostru și l-a dat degrabă sub pământ.
Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii; acuma era mai multă lumină. Să uită toți cu mirare în toate părțile: zorile roșau ceriul, întunericul din ce în ce mai tare se ștergea și ziua albă acoperea pământul întreg. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la alții, dar erau așa de zgâriați și loviți!
Iată că, într-un loc pe ceri, o strălucire mai mare se arată, iar de sub pământ se rădică pe-ncetul ceva rotund, strălucitor din cale-afară, încât le lua vederile privindu-l: era sfântul soare, răsărea! De spaimă și de bucurie mare, au căzut toți cu fața la pământ.
Diavolul, de unde era, s-a șters și el degrabă pe ochi: «Ptiu, da asta ce-i?» și vine fuga la Dumnezeu să-l întrebe ce-i acela.
«E soarele», zice Dumnezeu, «care va lumina de acum înainte lumea!»
După ce s-au săturat îndeajuns de privit, Dumnezeu s-a înturnat la oameni și le-a spus:
«Vedeți, v-am făcut să fie frumos pe lume și să vă fie vouă bine. Acesta este soarele, care vă va da lumină și căldură. De acu, cât va fi lumea, așa are să fie, dacă vă veți purta bine și mă veți asculta pe mine, adecă pe Dumnezeu.»”
Adaugă însemnări despre solstițiu și o explicație despre simbolismul din puterea soarelui. Leagă acest articol cu legenda despre primul răsărit, redată într-un clip.
