Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gândește-te la toate nenorocirile din lume și fii fericită că nu treci tu prin ele.“ Sfatul meu este: „Ieși afară, mergi pe câmp, în natură și soare.”
„Mi-am zis că trebuie să fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie, care voiau să li se tipărească versurile în revista noastră. Deschizând plicul găsii o scrisoare împreună cu o poezie intitulată «Venere și Madonă», amândouă iscălite ...
”Oameni ca Eminescu apar la depărtări de veacuri în existența unui popor.
Este oare un păcat așa de mare de a rupe hotarele de gândire ale contemporanilor tăi și a te ridica cu mult deasupra timpului și a societății în care te-ai născut?... Pedeapsa ...
„....mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, undulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii adormiți, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de nespusă bunătat...
Prietenia între cei doi a fost atât de frumoasă încât „pe urmă mai nimeni nu mai vază pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu, amândoi veneau la Junimea, amândoi ieșeau de la Junimea”, își amintea George Panu.