Fiecare fulg de nea are o frumusețe infinită, sporită de cunoașterea că cercetătorul, cel mai probabil, nu va găsi nicioadă un altul exact la fel. Prin urmare, cel care fotografiază aceste forme trecătoare ale naturii capătă ceva din spiritul unui descoperitor.
E fragil și efemer și a stârnit mereu emoții hibernale. Delicat și vremelnic cum este, atunci când plutește lin în aerul tăios al iernilor, fulgul de nea deține puterea de a farmeca. Pe Wilson Bentley l-a fascinat și printre ei și-a petrecut toată viața.
După ce „s-a războit cu Marte” și a răscolit misterele Cosmosului, pe la începutul secolului al XVII-lea Johannes Kepler a coborât o vreme din sferele înalte ale științelor și a scris un eseu despre fulgul de nea. Când unul i s-a așezat pe umăr într-o iarnă la Praga, Kepler l-a privit până ce i s-a topit sub ochi și s-a întrebat „de ce întotdeauna fulgii de nea au șase colțuri cu șase raze ca niște smocuri de pene”. A fost un început pentru știința ce se va ivi de aici, dar au mai trecut câteva sute de ierni până când lumea a putut vedea în detaliu frumusețea delicată a cristalelor de gheață.
În iarna anului 1865, la o fermă din Jericho, Vermont, un orășel american aflat între lac și munte, o regiune cu ninsori bogate, a venit pe lume Wilson Bentley (9 februarie 1865 – 23 decembrie 1931). Din copilărie, a fost capitvat de natura din jurul lui și își petrecea vremea studiind tot ce aceasta avea mai delicat, de la fluturi la frunze, pânze de păianjeni, flori de măr sau picături de ploaie.
Mama lui, o fostă profesoară, a văzut firea curioasă a fiului său și înclinația lui pentru studiul naturii, și, când a împlinit 15 ani, i-a dăruit un microscop micuț pe care l-a folosit la școală.
Sub lupa microscopului lui se afla mereu ceva ce-i stârnea curiozitatea. Când a reușit să privească în detaliu microscopic perfecțiunea unui fulg de nea, a știut ce va face în viața lui. Mai târziu, Wilson Bentley rememora:
De la început, fulgii de nea m-au fascinat cel mai mult.
Susținut de mama lui, și-a convins cumva tatăl – preocupat de treburile fermei și cu principii clare, astfel un fermier trebuie să se ocupe de fermă, nu de aiureli cu fulgi de nea – să cumpere un aparat de fotografiat cu burduf și un obiectiv pentru microscop. Cu acel aparat, care „a costat cât zece vaci și era mai mare decât un vițel nou-născut”, a făcut mii de fotografii cu fulgi de nea.
În 15 ianuarie 1885, echipat cu microscopul îmbunătățit și aparatul de fotografiat, a reușit să surprindă, în timpul ueni furtuni de zăpadă, prima imagine cu un fulg de nea:
În ziua în care am developat primul negativ și l-am găsit bun, mi-a venit aproape să cad în genunchi în fața aparatului de fotografiat și să mă închin. A fost cel mai grozav moment din viața mea.
Și-a văzut mai departe de lucru în liniște și în colțul lui de țară unde a realizat sute de microfotografii cu fulgi de nea. A umplut cu desene de fulgi de nea un caiet, în altul a consemnat informații despre vreme în zilele în care a realizat diferite imagini cu fulgii de nea.
Fermecat de „florile de gheață”, s-a gândit într-o zi că ar fi păcat să se risipească atâta frumusețe nepământească fără a fi împărtășită și altora:
În timp ce priveam fulgi de nea la microscop, am descoperit plin de uimire miracole delicate de o frumuseţe ireală. Mi s-a părut un păcat ca această frumuseţe să nu poată fi văzută şi admirată de alții. Fiecare delicat cristal era o operă de artă. Când fulgul de nea se topea, această unicitate a formei lui era dusă pentru totdeauna. Atâta frumuseţe să se risipească fără ca măcar să fie păstrată în vreun fel.
Am început să fiu stăpânit de o mare dorință de a le arăta ceva oamenilor din această sublimă frumusețe, o dorință de a deveni, într-o oarecare măsură, păstrătorul ei.
În 1931, cu câteva luni înainte de moartea lui, a publicat cartea Snow Crystals, cu sute de fotografii alese de el dintre cele mai frumoase.
Timp de 46 de ani, a așteptat iernile cu camera și microscopul lui pregătite pentru a prinde noi miracole și se minuna mereu de fascinantul mister ce oferă fiecărui minuscul cristal de zăpadă o formă originală și totuși, legea cristalografică, îl obligă la o structură hexagonală.
În întreaga lui viața a făcut peste 5000 de microfotografii cu fulgi de nea. Fără să caute aplauze și aprecieri, Wilson Benley și-a trăit viața sub vraja fulgilor de nea. Celor care aveau răbdarea să privească și să înțeleagă ceea ce văd, a dorit să le arate splendoarea ascunsă în suave flori de gheață.
Comments are closed