Mihai Eminescu: „Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr”
„Și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine.”
Tagged as: Mihai Eminescu
„O haimana sănătoasă”; G. Călinescu despre Mihai Eminescu și bunăvoința ursitoarelor „de a-l deosebi de ceilalți”
„Ceea ce este sigur din toate acestea este că Mihai a fost botezat în ziua de 21 ianuarie 1850, la Botoșani. Un bătrân popă, Ion Stamate de la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ajutat de fiul său Dimitrie, diacon, l-a vârât în cristelniță...
Mihai Eminescu: „Mă onorează ura lor”
„Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.”
„Asta n-o înțelegea”; Mihai, băiatul cel nechivernisit
„Înghimpat adesea cu aluzii răutăcioase despre nulitatea sa, sfârși prin a evita casa părintească, așezându-se pe vacanță în vreo casă de țăran sau petrecându-și toată vara cu ciobanii la stână.”
„Multă vreme a refuzat să creadă că e ceva de capul fiului său”; Acea ironie a firii
„Atunci când un copil fuge de la școală, face un scandal strașnic, ia biciul în mână, pune oameni călări să prindă pe fugar și cu multă autoritate...”
„Încât te simțeai mai bun”; Mihai Eminescu în amintirile lui Ioan Slavici
„Ceea ce-l ademenea era dorința de a vedea cum se prezintă lucrurile în capetele altora și de a se dumiri el însuși.”
„Ceea ce va rămânea pururea din Eminescu”; Alexandru Vlahuță despre neobișnuita frumusețe a sunetelor eminesciene
„Ceea ce va rămânea pururea din Eminescu, în afară de frumusețea gândirii și de adâncimea și sinceritatea simțirii lui, ceea ce va trăi în fiecare vers românesc ce s-a scris și se va scrie de la Eminescu încolo, este acea țesătură, acea ferecare pute...
„O tărie de vorbe vii, sonore și sugestive”; Vlahuță despre Eminescu și farmecul neasemuit al limbii renăscute
„El are împerecheri de vorbe, căderi de fraze și de rime, ce-ți dau impresia, fiorul unei explozii de lumină surprinzătoare.”
„Deodată se deschide ușa”; Eminescu în amintirile lui Iacob Negruzzi
„Deodată se deschide ușa și văd intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru, lung, ce i se cobora aproape până la umeri, cu un zâmbet blând și melancolic...”